Salut! Bun venit în comunitatea Vocea Mamelor. Înainte a fost Clubul Mamelor Furioase, însă pentru o reprezentare mai bună a tuturor mamelor, chiar şi a celor care poate nu simt furie post-partum, chiar şi a celor care au alte trăiri şi experienţe ale maternităţii, s-a născut acest nou nume care poate îngloba absolut toate mamele.
Eu una m-am luptat cu depresia şi furia. De când am devenit mamă, am descoperit o cu totul altă lume de care auzisem doar în treacăt. Lumea maternităţii. Şocul a fost să aflu pe pielea mea că maternitatea nu este nici pe departe aşa cum este portretizată de filme, Instagram, societate sau chiar alte mame. Maternitatea este grea şi ne este ruşine să vorbim despre acest lucru. Dacă vorbim, suntem judecate şi puse la zid.
Apoi am mai descoperit o lume. Cea a parenting-ului. O lume a parenting-ului centrat doar pe copil. E plin Internetul de experţi care ne spun cum să creştem copii echilibraţi emoţional, cum să creştem copii fără traume, cum să creştem copii cu limite blânde. Totul este despre copil şi ce greşeli facem noi ca părinţi. Aşa că am stat să mă întreb: DAR DE MAME CINE ARE GRIJĂ?
De aici şi ideea acestui proiect. Am pornit de la depresie şi furie. De ce furie? Pentru că furia nu este o emoţie negativă sau rea. Furia vine cu o poveste şi ne spune ceva important despre noi. Ne spune că dincolo de ea se ascunde ceva şi putem lucra să ne învingem temerile, ruşinea şi chiar energia explozivă prin care se manifestă furia. Nu există emoţii pozitive şi emoţii negative. Există doar emoţii şi este perfect normal să le simţim pe toate. Pe toate. Maternitatea le aduce la suprafaţă ca pe o lecţie grea, dar necesară. Îmi doresc să vorbim deschis şi sincer, fără judecată, despre tot ce simţim ca mame, de tot ce ne supără, oboseşte, tracasează, doare. Îmi doresc să vorbim despre depresia postnatală care este ignorată sau chiar bagatelizată de societate. Îmi doresc să învăţăm împreună că putem să ne iubim copiii infinit, dar în acelaşi timp ne putem simţi copleşite şi lipsite de viaţă. Îmi doresc să învăţăm împreună să nu ne mai simţim vinovate şi să acceptăm că e normal tot ce simţim.
Prin acest proiect îmi doresc să am o abordare umană, dar şi de informare în stil jurnalistic asupra unor teme deseori băgate sub preş de societate şi mame. Îmi doresc să creez un spaţiu de siguranţă, de descărcare, lipsit de prejudecăţi, un loc unde putem să ne spunem şi cele mai negre gânduri dacă acestea ne copleşesc, un spaţiu al empatiei şi al înţelegerii. Şi un spaţiu unde să ne adorăm copiii cu tot cu greutăţile care vin la pachet. Îmi doresc să normalizăm multe dintre situaţiile şi trăirile care ne provoacă vină sau ruşine. În niciun caz nu îmi doresc să normalizez furia ca formă de agresivitate, însă împreună putem înţelege ce poveste vine ea să spună şi cum o putem domoli.
O să îţi spun ceva şi despre acest logo: o femeie care ţine în mâini o floare de lotus. Îmi place mult povestea florii de lotus, pentru că ea, o floare aproape perfectă, se naşte din noroi.
Vino şi tu în comunitatea Vocea Mamelor! Scrie-mi despre greutăţile prin care ai trecut de când ai devenit mamă, iar eu îţi voi publica povestea sub anonimat dacă asta îţi doreşti.