Din nou cu disclaimer. Împărtăşesc doar experienţa mea, nu sunt expertă în nimic, să ai un copil nu te face automat expert în parenting şi în postura de a da sfaturi. Doar că văd şi eu cât de utile sunt experienţele altor mame şi astfel de poveşti ajută, inspiră şi normalizează cumva anumite subiecte.
Povesteam data trecută de ce am ales să combin diversificarea clasică şi autodiversificarea. Acum, cine doreşte calea autodiversificării trebuie să stea bine la capitolul stres, teamă de înec şi să citească despre cum se pregătesc alimentele pentru bebeluş. Pentru mine, baza este Solid Starts de unde am învăţat cum să tai bucăţi alimentele, cum să le gătesc şi cum să i le dau lui Idris. Am citit de ce bucăţile mai mari de alimente sunt mai uşor de gestionat şi cum tocmai cele mai mici pot reprezenta pericol de înec. Am citit despre diferenţa gag şi înec. Am urmărit filme în care copii de 6, 7, 8 luni mănâncă diverse alimente, ca să îmi dau seama cum decurge procesul. Ca sfat, un curs de prim ajutor nu ar strica şi v-ar aduce mai multă linişte. Noi nu am avut până acum niciun episod de înec, ci doar de gag-uri sau tuse.
Şi acum… investiţiile. Eu sunt genul de om nici zgârcit, nici cheltuitor. Cred că dacă un anumit obiect îmi poate face viaţa mai uşoară, atunci îşi merită banii. Bineînţeles că te poţi descurca perfect cu mai nimic.
Investiţii
Iar disclaimer. Aici nu e nimic plătit. Vă dau linkuri de pe emag, că sunt mai la îndemână. Un fel de honest review, ceea ce nu prea mai există pe Internetul Mare :)))
Aparat de gătit Philips 2 în 1
Mai multe mame şi prietene mi-au recomandat aparatul de gătit Philips 2 în 1. Acum că îl am şi îl folosesc zilnic, cred că a meritat din plin banii şi mă ajută enorm. Chiar dacă am şi un multicooker cu gătire la abur, aparatul Philips e rapid şi la îndemână. Practic e o cană în care pe o parte găteşti alimentele la abur şi apoi o întorci şi le dai prin blender. Atât. Există şi varianta 4 în 1, dar acum spun sincer că nu i-aş fi folosit toate funcţiile şi nu ar fi meritat la fel. Adică banii daţi pe varianta 4 în 1 mai bine sunt daţi pe un multicooker şmecher.
E mic şi rapid şi perfect de luat şi în vacanţe. Cu el îi pregătesc lui Idris atât alimente bucăţi, cât şi piureuri sau diverse combinaţii.
Mic sfat. Înainte să întoarceţi cana şi să daţi alimentele prin belnder, scurgeţi apa din cană. După gătirea la abur, aparatul lasă în cană nişte apă care poate ajuta atunci când dai mâncarea prin blender, însă mie mi se pare că lasă prea multă apă şi de multe ori o arunc chiar pe toată dacă am alimente apoase de fel (mere, pere etc).
Setul de farfurii Dodoli
De aici. Arată bine, sunt ok, doar că… nu pot spune că merită neapărat. Nu i le pot lăsa în faţă, pe tavă, pentru că găseşte o metodă să le dezlipească şi să arunce cu ele. Da, partea aia de silicon o dezlipeşte fără probleme, deşi eu o prind fooooarte bine. Mergând pe o variantă combinată de diversificare, nici nu i-am lăsat castronul cu piureuri să-şi bage mâinile şi să întindă mâncarea peste tot. Îmi place, în schimb, linguriţa din set şi mănâncă destul de bine cu ea. Aşa că sunt ok de poze şi să ştiu că aia e vesela lui, dar cam atât.
Tot de la Dodoli i-am luat şi bavete de silicon. Alea sunt cam la fel peste tot. Dacă aveţi răbdare, le găsiţi pe AliExpress la bani puţini, nu la 50 şi ceva de lei cum am văzut pe unele site-uri. E silicon şi atât şi tot din China sunt.
Prelinguriţele NumNum
Nu prea am ştiut dacă să iau linguriţe NumNum sau nu. I-am luat cam după o lună de diversificare, pentru că am observat că refuza constant anumite piureuri de legume, dar dacă dădea de gust (cu greu) mai mânca puţin. Am zis că linguriţele astea îl vor ajuta să descopere gustul şi apoi să îl ajut să mănânce dacă îi place. Eh, pot spune că şi-au făcut treaba 50-50. Sunt zile când le foloseşte foarte bine şi ne ajută, în alte zile le aruncă cu graţie pe jos. Şi nu îl pot păcăli. Dacă e chiar şi un firicel de mâncare ce lui nu îi place prea tare, nu se atinge de ele. Cum de ştie ce e pe ele, habar n-am, dar îmi e clar că bebeluşii ăştia nu sunt chiar uşor de fraierit :)))
Scaunul şi pelerina
Scaunul este Antilop, l-am primit de la o mamă drăguţă, pentru că pe stoc nu mai e de luni bune. Pelerina asta de la Ikea e foarte bună şi îşi face treaba când lucrurile devin messy. Uneori îi pun şi pelerina, şi baveta de silicon.
Linguriţe pentru mâncăruri mai subţiri
De la Vleausieu am primit aceste linguriţe minunate cu care Idris mănâncă foarte bine cerealele cu lapte sau ce mâncăruri ies mai subţiri (apoase) şi nu pot fi mâncate cu linguriţa de silicon. Tot de aici am şi nişte bavete minunate, din materiale atât de bune şi perfecte pentru perioada de bale non-stop. Găsiţi ce produse mai au în stoc în primul highlight de pe Instagram.
Cană pentru apă
Am început cu cea cu cioc de la Ikea. I-a plăcut şi am preferat-o pentru că avea un flux mic. Idris e genul care chiţăie, se prosteşte şi îmi era teamă să nu se înece. Am mai folosit şi DoidyCup, o cană recomandată ca alternativă la biberon pentru copiii alăptaţi. Îi place şi bea şi din ea, doar că uneori crede că e o jucărie şi ţipă în ea şi apoi trage aer tare şi iar mă sperie că prizează apa prea tare :))) Acum folosim cel mai des o cană cu cioc din silicon, moale, care are un flux ceva mai mare. Scrie Disney pe ea, cred că se găseşte la Jumbo şi Pepco.
În mare, cam acestea sunt investiţiile pentru diversificare.
Tehnici
Toate combinate. Principiul autodiversificării este să îl laşi pe copil să facă totul. Eh, eu nu am făcut chiar aşa. Am ajutat acolo unde s-a putut, i-am mai dat şi eu cu linguriţa când a vrut şi le combinăm cumva să iasă bine. Ce nu fac… Nu îl forţez, nu îl oblig, nu televizor pornit, nu alte distracţii, nu avionul, nu gura mare.
Uneori trebuie să mâncăm şi noi lângă el, alteori nici nu îi pasă dacă mâncăm sau nu. Dacă e o mâncare care îi place mult, nu îi pasă că noi nu mâncăm şi îmi tot cere să îi dau. Alteori, dacă am luat eu câteva guri din mâncarea lui, apoi s-a întins şi mi-a luat-o din mână şi a gustat. Ce am observat totuşi este că uneori refuză by default să guste. Dacă m-aş fi luat după el, masa ar fi fost gata. Însă am mai şi insistat să guste puţin punându-i pe buze sau pe linguriţa NumNum fără să vadă şi apoi după ce dădea de gust, hop mai cerea şi mânca bine. Deci insistat, dar nu forţat.
A mai funcţionat să îi las lui o linguriţă NumNum cu care să se joace şi cu alta îi mai dădeam eu pe lângă. La capitolul bucăţi, pe unele pune mâna din prima şi le duce la gură, la altele se uită în scârbă şi începe să urle, iar pe altele le aruncă pe jos uitându-se în ochii mei. Un vis. În unele zile, i-am îmbibat linguriţa în piure la ambele capete, căci uneori preferă să bage în gură mânerul. Tot felul de scheme care îţi testează limitele nervilor :)))
Dacă în scaun a fost cu mega scandal uneori, atunci l-am luat în braţe şi i-am pus mâncarea pe masa noastră. A mai luat şi a mai gustat şi aşa.
În rest, regulile de bază sunt simple. Nu se pune copilul la masă obosit sau flămând, trebuie să fie odihnit, hrănit şi vesel cât se poate.
Eu sunt un om răbdător de fel şi chiar şi aşa simt că explodez uneori. Nu îmi pot imagina cum sunt mamele care nu stau bine la capitolul răbdare :)))
