Anul trecut, am lansat un chestionar pe Instagram şi am rugat mamele să răspundă anonim unor întrebări legate despre ce simţim după naştere, despre depresie, despre relaţia cu partenerul.
Ultima întrebare din chestionar a fost o invitaţie către mame să le ofere viitorilor taţi câteva sfaturi sau cuvinte care pot ajuta în relaţia de cuplu şi în cea cu noul bebeluş.
Ce le-ai spune viitorilor taţi ca să îşi susţină mai bine partenera după naştere?
- Să se uite cu admiraţie la ea, a purtat 9 luni un suflet în pântec şi apoi i-a dat viaţă. Nimic nu mai e la fel pentru ea. Nu înţelege ce i se întâmplă. Să fie atent la nevoile ei, să ofere fără să îi fie cerut. Să se ofere să stea cu bebe, să o încurajeze să se relaxeze, să facă o baie caldă, să doarmă. Să se ocupe el mai mult de treburile casnice, măcar o perioadă până revin hormonii la o oarecare normalitate şi ea va putea să se împartă între bebe şi treburi casnice. Să o lase să plângă dacă aşa simte, să fie acolo pentru ea, să se simtă iubită şi ocrotită.
- Să vorbească în locul lor, să le spună mamelor lor și rudelor să o ia mai încet și să gândească înainte să meargă la un copil nou născut.
- Să-i fie alaturi și să înțeleagă că femeia trece prin multe schimbări în timpul și după naștere. Să le ofere puțin timp în care să stea singure, să facă orice le place.
- Atâta timp cât partenera e susţinută, copilul e mai liniştit şi mai fericit.
- Cât de minunate sunt şi cât de mult le iubesc.
- Mămica are nevoi emoţionale mari după naştere, să vorbeasca mult, să se simtă înţeleasă, să simtă partenerul la fel de apropiat ca înainte. Să fie acolo lângă ele şi să le suporte aşa cum sunt după ce au născut. Şi să comande de mâncare!
- Să îşi pună pe hold orice altă prioritate şi să fie 100% acolo, la orice ora din zi şi din noapte, pentru că o femeie după naştere este un roller coaster de emoţii, sentimente, hormoni şi trăiri.
- Să încerce să fie atenţi la nevoile mamei, şi să o asculte pe bune.
- Ajutorul lor este binevenit, noi mamele ne găsim consolare în ei, nimeni altcineva nu te poate ajuta cum o face partenerul de viaţă.
- Să fie acolo. În toate sensurile posibile. Și că e doar o perioadă, va trece greul, dacă dă și el o mână importantă de ajutor.
- Să fie lângă ea. Atât. Nu e nevoie de altceva, doar de susţinere.
- Întotdeauna să le spună mamelor ca ele sunt Universul celor mici, că nu fac nimic greşit, că instinctul lor e cel mai bun, că sunt cele mai bune în ceea ce fac legat de bebeluş. Să le iubească şi să le dea răgaz măcar 30 de minute pe zi, stând ei cu bebeluşul.
- Să fie acolo când ai nevoie, eventual să mai ia copilul și să-ți spună du-te femeie și fă-ți o baie fierbinte. Relaxează-te, eu merg pe principiul mamă fericită, copil fericit, tată fericit.
- Să se implice în treburile casnice, în îngrijirea copilului. Să îi permită mamei măcar o oră singură pentru a se relaxa. Să existe comunicare, să asculte femeia de lângă ei și să o înțeleagă pentru că trece prin atâtea schimbări de la începutul sarcinii și până la venirea pe lume a bebelușului.
- Să se uite la mama copiilor lor cu foarte multă atenţie şi să nu aştepte de la ele să ceară ceva. Să se implice cu tot, de la treburile casnice, bebe şi suport emoţional, să nu dea sfaturi ci doar să asculte. Să le ducă mâncarea în pat, să le îmbrăţişeze des şi să le dea ocazia măcar de o jumătate de oră, o oră să-şi limpezească gândurile făcând altceva decât să se ocupe de bebe.
- Să se informeze şi să sprijine viitoarele mame cât pot de mult, mai ales după naștere. Să acorde mămicilor câte 1 oră pe zi doar pentru ele.
- Fiţi acolo, ascultaţi, iubiţi şi bucuraţi-vă de tot ce vi se întâmplă ca şi familie! Căci e ceva magic şi de nedescris❤️
- Să nu se gândească cum le-ar fi lor mai ușor să gestioneze perioada de lăuzie, să nu impună modul lor de a gestiona, ci să întrebe ce le-ar ajuta, ce pot să facă ei şi cum, să le valideze stările şi trăirile, fără să încerce să implice o a 3-a persoană. Vorba it takes a village to raise a child e binevenită, atâta timp cât “satul” ăla îţi face bine psihic, cât te validează ca mamă, ca femeie, ca om în noul rol şi cu noile stări.
- Da, să le aloce cât mai mult timp. Să fie alături de ele de la început.
- Să fie implicaţi. Copilul l-au făcut împreună şi nu este responsabilitatea doar a mamei. Să uite de dormitul separat că ei au un job şi se trezesc prea des noaptea.
- Să aibă în minte imaginea mamei lor când erau mici.
- Să caute ajutor, mi-am dat seama că fără ajutor amândoi nu facem faţă şi nu l-am avut, aş fi vrut să fie cineva care să ia bebele să îl plimbe şi noi să ne odihnim sau măcar să încercăm. Este o schimbare enormă pentru care nu ai cum să te pregăteşti de dinainte plus că nu e ca o schimbare de job când te poţi reîntoarce oricând sau să cauţi altceva dacă nu-ţi convine.
- COPILUL ESTE AL AMÂNDURORA ÎN EGALĂ MĂSURĂ. “JOB”-ul de a sta acasă să creşti un copil este la fel de solicitant ca orice job, poate uneori şi mai şi, neavând dreptul la pauze în 99% din timp.
Sunt Oana Dascăluşi îmi doresc să dau voce mamelor. Dacă şi tu vrei să îţi descarci sufletul, scrie-mi şi voi publica povestea ta – anonim dacă asta doreşti – şi sigur vei ajuta alte mame să nu se mai simtă singure.
