Suprastimularea mamelor

În fundal se aude un televizor. Poate sunt chiar ştirile care anunţă din nou o catastrofă. Copilul zdrăngăne o jucărie şi plânge sau ţipă că îl frustrează ceva. Soţul tău vorbeşte la telefon. Din stradă sau din curte se aude lătratul unui câine. Şi cine ştie ce mai bocăne şi vecinii. Mai adaugăm, în unele cazuri, un bebeluş care începe să plângă. Şi bineînţeles lipsa de somn. Şi bineînţeles the mental load (liste de cumpărături, liste de programări, cine ce cum când unde orice, liste de treburi prin casă, facturi, asigurări, doctori etc)

Toate astea după o zi în care ai fost singură cu copiii, ai gestionat plânsete după plânsete, ai fost întreruptă de un milion de ori şi nu ai putut nici măcar o comandă online sau la telefon să faci. Ai fost atinsă şi lovită (nu bătută, dar ştiţi cum e cu un toddler acaparator care se urcă pe tine şi se agită în braţele tale) fără voia ta tot de un milion de ori, pentru că aşa e viaţa cu un toddler.

Aşa că în această seară simţi cum creşte tensiunea, se pune un nor pe creier şi explodezi. Ţipi, arunci jucării şi îi reproşezi partenerului orice îţi vine în minte. După o astfel de scenă eşti catalogată ca fiind nebună, isterică, hormonală, cicălitoare. Te simţi şi tu prost pentru că habar n-ai de unde a venit explozia.

Studiile arată că “jobul” de mamă este mai stresant decât 99,9% din meseriile obişnuite din lume.  

Explozia a venit din suprastimulare. Prin asta trec mamele zi de zi stând acasă cu cei mici şi gestionând viaţa lor şi a casei. Vorbim foarte mult despre suprastimularea copiilor şi dacă dai un search pe Google la cuvântul suprastimulare, îţi apar articole numai despre copii şi bebeluşi.

Suprastimularea este o situație în care un copil primește mai multe senzații, sunete, diferiți stimuli decât poate procesa. Adică atunci când sunt expuşi prea mult la ecrane, la lumini, la jucării multe şi colorate, la sunete, la camere aglomerate etc. Şi ce fac copiii suprastimulaţi? Păi să îi spunem pe “americăneşte”… fac un tantrum, un meltdown, un blowout etc. Tu ce faci? Fix la fel. De ce? Pentru că noi încă suntem o generaţie de adulţi care nu ştie şi nu a fost învăţată cum să îşi regleze emoţiile. Pentru că o mamă e atât de prinsă în tumultul maternităţii încât nu ştie să spună: am nevoie de o pauză, se întâmplă prea multe pentru mine. Nu sunt bine acum, am nevoie de o deconectare. Nu ştim să cerem şi astfel de ajutor. E minunat când soţii fac curăţenie, schimbă copiii şi gătesc, dar tu tot în mediul acela trăieşti. Cu sunete, cu copii care trag de tine, cu plânsete. Cât despre pauză, chiar dacă uneori ai spune că ai nevoie de una, nu poţi pentru că eşti singură cu copiii acasă. La job mai ieşi afară la o cafea sau o ţigară, acasă cu copiii nu ai acest “lux”.

Deconectarea înseamnă câteva minute sau o oră, două de linişte. Linişte totală. O plimbare singură în parc. O ieşire în oraş. O baie caldă (fără să auzi din casă aceleaşi urlete). O oră de sport. Deconectarea poate însemna pentru fiecare ceva diferit.

Atenţie! Această deconectare nu înseamnă că nu îţi iubeşti copiii, că vrei să scapi de ei, că pleci cu zilele de acasă. Deconectarea e fix o pauză. Suprastimularea mai vine din momentele în care mergi uneori ca pe ace ca să nu provoci o criză de nervi copilului. Vrei să îţi iei magneziul, dar te gândeşti că te vede copilul că deschizi sertarul, va fi curios, îi spui că acolo nu poate umbla şi va începe să urle de te aude tot oraşul. Nici nu ai acţionat şi deja ţi-ai umplut creierul şi aşa prea plin de programe şi organizări cu noi gânduri care te obosesc şi mai tare. Iar astfel de situaţii se repetă şi se tot repetă. Aici o paranteză, desigur că nu umblăm numai pe vârfuri ca să nu supărăm copilul, însă sunt zile când eşti prea obosită să mai negociezi şi să o dai pe validare şi parenting blând.

Din păcate, puţini oameni înţeleg ce înseamnă această suprastimulare a mamelor, iar partenerii spun deseori că poate exagerăm. Toţi stimulii de peste zi sunt ca picătura chinezească, aşa că cel mai banal eveniment poate declanşa o furtună în cuplu. De aceea, de cele mai multe ori furia are cu totul altceva în spate. Vă spun ca de obicei, nu sunteţi oameni răi dacă aveţi aceste ieşiri. Sunteţi oameni şi atât.

Las la final un articolcare subliniază 10 motive pentru care mamele care stau acasă au o muncă mai stresantă decât altcineva.