Prima vacanţă a lui Zian a fost la cort. Ştiu, femeie nebună… cu bebeluşul la cort. Mai vorbeam cu mamele de pe Instagram despre vacanţe şi am zis că înainte să povestesc despre această experienţă să vă spun puţin cum vedem noi vacanţele cu copiii.
Am un reel meme pe Instagram care s-a dus rachetă şi a strâns peste 800 k de vizualizări şi numeroase comentarii. Unii oameni se iau prea în serios şi nu înţeleg o glumă. Făceam haz de părinţii aflaţi la primul copil şi prima vacanţă cu cel mic. Au apărut tot felul de comentarii… vai, dar mie îmi place în vacanţă cu copiii, vai, dar e minunat cu copiii, vai, dar cine v-a pus să faceţi copii. Aşa este. Era doar o glumă, oameni buni. Respiraţi.
Vacanţele cu copiii
Revenind. După apariţia copiilor, vacanţele nu mai sunt vacanţe aşa cum le ştiam noi. Se transformă în altceva şi în funcţie de aşteptările, nevoile, dorinţele fiecăruia pot fi frumoase sau mai mult pline de nervi şi oboseală. Vacanţele nu mai sunt ce au fost pentru că pur şi simplu nu au cum să fie. Te trezeşti când se trezeşte copilul, 6 dimineaţa dacă ăsta e rimtul lui, şi nu la 9-10 sau mai târziu. Nu mai citeşti 10 romane pe plajă, nu te mai bronzezi pe sunet de valuri, nu mai înoţi când vrei şi nu mai stai seara la taverne şi şpriţuri până târziu. Pur şi simplu creşti un copil şi îi acoperi nevoile în alt loc.
Pornind de la aceste realităţi, noi ne programăm vacanţele după ei, nu după ce visăm noi. Ştim că în această etapă e vieţii, vacanţele sunt despre ei, despre amintirile lor, dar şi ale noastre, iar acest lucru nu exclude automat faptul că ne bucurăm şi ne putem relaxa. Suntem într-o etapă în care All Inclusive nu e pe gustul nostru. Nu suntem genul care să mâncăm mult, nici Idris nu mănâncă prea mult, copiii sunt prea mici pentru a sta în locurile cu animatori, ideea de piscină reprezintă un stres pentru mine până când vor înota. Nu ne place ideea de a fi închişi într-un resort sau cameră de hotel cu ei. Aşa că avem câteva criterii pentru alegerea cazării: să fie casă cu terasă sau curte, prefer să nu fie etaj ca să nu implice prea multe scări, să avem o bucătărie în casă sau curte unde ne putem gospodări şi singuri, să fie aproape de plajă dacă suntem la mare. Nici ideea de city break nu mă încântă, deşi înainte făceam vreo 3 pe an, pentru că nu am vrut să mă trambalez cu copiii pe avion şi să trag de ei prin oraşe europene doar ca să bifez că am fost undeva. Le respect rutinele şi nevoia de stabilitate. Asta nu înseamnă că voi greşiţi, însă eu una ştiu sigur că nu m-aş fi simţit bine. Atenţie. Când spun că nu mă încântă mă refer la faptul că ACUM nu mă încântă, că altfel aş sta numai prin avioane şi resorturi :))
Banii nu ne dau afară din casă şi nici nu ne permitem să dăm câteva mii de euro pe câteva nopţi pe litoralul românesc. Noi preferăm Grecia însă anul acesta nu am vrut să plecăm aşa departe cu copiii. Apropo de bebeluşi şi aici am câteva gânduri. Cred în lucrurile făcute cu măsură, adică nici călătorit de la prima zi de naştere şi peste tot şi mult, dar nici stat izolaţi în casă.
Cu ambii copii am preferat ca primele luni să fie despre adaptare, cunoaştere, despre implementarea unor rutine de somn şi mâncare, despre alăptare, despre a vedea ce temperament au şi ce le place etc. Ştiu că sunt oameni care pleacă în vacanţe cu bebeluşi de o lună, fiecare ştie mai bine cum poate gestiona nişte situaţii. Eu nu am vrut să trag de copii şi nici să mă obosesc prea tare. Cu amândoi am ales să plec în prima vacanţă pe la aproximativ 5 luni, când erau mai măricei, deja ştiam cum e cu programul de somn, de mese, cu plânsul etc. Ştiam cum să mă organizez şi la ce să mă aştept. Chiar şi în vacanţe am respectat mereu semnalele lor şi nu am tras mai mult decât era cazul. Desigur că nu fac militărie şi program la secundă, am mai sărit peste unele lucruri din rutine sau am schimbat ore de somn, dar niciodată asftel încât să îi văd umflaţi de plâns şi oboseală (cum am mai văzut din păcate în jurul meu).
De asemenea, nu ştim cum va arăta viitorul copiilor noştri, însă cu siguranţă va fi dominat de şi mai multă tehnologie. Nu putem privi doar cu teamă spre viitor, dar ne putem îngriji de prezent. Aşa că ne dorim să îi împrietenim pe băieţi tot mai mult cu natura, să îi lăsăm să exploreze liber, să înveţe din natură şi din vacanţe cu mai puţine stele, dar mai multă conectare. Copiilor mici nu le pasă că stai la 5 stele sau la cort, le pasă să fie cu tine şi să descopere locuri noi. Aşa că noi călătorim mai low budget şi încercăm să bifăm criteriile despre care vă povesteam mai sus.
Repet. Asta nu înseamnă că nu îmi place ideea de All Inclusive sau de vacanţe mai pe lux şi confort. Oh, abia le aştept şi pe alea, chiar am mare nevoie şi de astfel de vacanţe, dar toate la momentul potrivit.
Cum a fost la cort
Experienţa bună a unei vacanţe la cort depinde şi de echipament. Noi am mers cu încă o familie şi am avut corturi mari, cu câte două camere (al lor era gonflabil şi avea şi interior negru, lucru care blochează lumina şi păstrează o temperatură ok), saltele gonflabile, toaletă de camping (asta e game changer), duş portabil, aragaz, frigider de camping, mese, scaune, de toate. Unele lucruri din această listă sunt destul de scumpe, dar merită investiţia pe termen lung. Ideea e că am avut condiţii bune, nu am simţit că ne chinuim cu ceva.
Drumul cu cei mici a fost super ok. Am făcut vreo 4 ore până în Bulgaria şi nici nu am auzit copiii. Aici veţi spune că sunt ca mamele alea ca mint pe Instagram :)) Dar nah, aşa e. La capitolul maşină am tras lozul bun momentan. Idris încă merge cu spatele şi nu are nevoie deloc de entertainment. Adică nici măcar cărţi, jucării etc. Stă acolo în spate şi cântă, vorbeşte singur, mai vorbeşte uneori cu noi, povesteşte, doarme. Zian e şi el mai chill. Doarme mai mult, mai gângureşte. Mă bucur că s-a obişnuit, pentru că în primele luni nu prea îi plăcea în maşină şi plângea cam tare. Şi acum în oraş mai plânge, pentru că oprim mai des la semafor. Îi place când se învârte roata. Şi nu a fost caz izolat, că acum când scriu am mai bifat deja două drumuri lungi cu ei de atunci.
Somnul a fost respectat după programul lor. Zian 3 somnuri pe zi, Idris unul la prânz, iar seara la 21 somn amândoi. Zian dormea ziua în marsupiu plimbat pe plajă sau în braţele mele (eu stăteam pe scaun sub umbrelă). În una din zile a dormit ziua şi în cort, bătea vântul şi s-a ventilat bine în interior. Idris a fost cel mai fericit, a respectat toate rutinele, inclusiv spălat pe dinţi, mâncat etc. Mai ales că vedea şi la ceilalţi copii, apropo de puterea exemplului :)) Se aliniau toţi ca la şcoală când era ora de spălat, mâncat, somn. Noaptea au dormit amândoi foarte bine şi nu a fost frig deloc, ba chiar ne-a fost cam cald. De teamă l-am îmbrăcat pe Zian ceva mai gros şi a transpirat, eu una am dormit în tricou şi pantaloni scurţi, fără să mă acopăr.
Singurul minus la o astfel de vacanţă e că se stă ceva mai mult la soare, însă am avut grijă să îi blindez bine, iar Idris, de exemplu, e la fel de alb ca atunci când am plecat. Vă pot spune pe Instagram ce am folosit, fără să fie reclamă :)) Însă e absolut minunat să deschizi cortul şi să dai drumul copiilor direct în natură decât să te împiedici printr-o cameră de hotel de lucruri şi să te rogi de Sfântul Duh şi de copil să stea la schimbat şi la spălat pe dinţi. Dorim să testăm o astfel de experienţă şi la munte, însă asta abia anul viitor când Zian va fi totuşi mai mare şi mă pot organiza altfel cu hainele de frig. La munte chiar e frig noaptea.
De atunci, am mai fost încă o tură la mare cu ei, pe litoralul nostru şi eu una nu m-am simţit aşa bine. Da, sunt fiţoasă din aia care nu mai poate cu litoralul românesc, dar chiar aşa e. Prefer la cort sau să fac jumătate de zi pe drum dar să îmi placă plaja şi ce mănânc fără să îmi dau rinichii pentru asta.
Poate veţi spune că dacă mergeţi în vacanţă, preferaţi ca măcar să nu gătiţi şi să vă gospodăriţi. Perfect adevărat pentru că aşa sunt şi eu. Lui Dan îi place asta cu gospodăritul şi dacă tot şi-a asumat acest rol şi nu îl deranjează, nu mă deranjează nici pe mine. Însă nici eu nu gătesc în vacanţe şi prefer oricând un restaurant. Cumva îmi place să ne bem cafeaua făcută de noi într-o grădină sau direct pe plajă şi nu într-un restaurant de all inclusive.
