La început de toamnă am luat nişte decizii de genul new year, new me. Sunt la vârsta la care ştiu deja diferenţa dintre nişte obiective şi dorinţe (rezoluţii) lăsate în aer. Pentru obiective setate clar chiar treci la acţiune, pe când dorinţele sunt acolo, zboară atemporal.
Sunt nişte lucruri pe care mi-am dorit să le reintroduc în viaţa mea, însă nu am găsit niciodată, aţi ghicit, timp. Două sarcini grele, doi copii mici, lipsa unei nopţi dormite în întregime de vreo 3 ani etc. Am motive multe şi destul de valide ca să nu fac anumite lucruri. Cu toate astea, simţeam nevoia de schimbare. În continuare nu am timp, dar am descoperit că totuşi am :))) Cum vine asta? Mi-am schimbat puţin optica despre cum să abordez lucrurile pe care îmi doresc să le fac şi am trasat obiectivele cu baby steps (la propriu şi la figurat în cazul meu).
Ce îmi doresc să reintroduc în viaţa mea de zi cu zi
Mişcare/sport
Relaţia mea cu sportul a fost cam on-off, nu pot spune că am făcut constant, însă nici super leneşă nu am fost. Ce ştiu sigur este că mereu, mereu, mereu când am făcut mişcare m-am simţit bine. Nu pentru a slăbi, nu pentru a fi fit neapărat, ci mă simţeam bine fizic şi mental. Acum mulţi ani am făcut chiar şi un program destul de intens şi greu de cardio, m-a rupt, dar mi-a plăcut mult şi parcă aş vrea să îl repet.
Şi acum simt nevoia de a mă mişca, de a elibera din tensiunea fizică şi mentală adunată în zilele cu copiii, micii mâncători de suflete, dar atât de adorabili. Desigur că îmi doresc să dau jos şi ultimele kg luate în sarcină, dar nu e scopul final.
Să mănânc ceva mai bine
Din nou, vârsta mă face mai mai înţeleaptă hahaha şi spun că nu mai cred în diete. Ca orice femeie pe lumea asta şi crescută în această societate consumeristă, nu pot spune că mi-am iubit mereu corpul. Încă din adolescenţă, hormonii m-au dus în sus sau jos cu kilogramele până am descoperit hipotiroidismul autoimun şi am învăţat să am grijă de mine.
Înainte să rămân însărcinată cu primul copil, aveam 50 de kilograme şi credeam despre mine că sunt grasă. Îmi puteam lua lejer haine de la raionul copii, având în vedere şi înălţimea. Apoi sarcinile au venit cu multe kilograme în plus, mâncat foarte prost din cauza greţurilor şi vărsăturilor care m-au ţinut toate cele 9 luni (x2 ar fi 18) şi multe schimbări fizice.
Cu toate astea, am învăţat să îmi iubesc mai mult corpul pentru tot ce a făcut şi să privesc cu alţi ochi aceste transformări care pot părea urâte. În acelaşi timp, îmi doresc să îi dau acestui corp ocazia să îşi revină şi să fiu şi un model pentru copiii mei. De exemplu, URĂSC FRUCTELE. Nu mănânc fructe decât rar. Le ador în prăjituri, dar nu am niciodată poftă de un fruct. Aşa că îmi doresc să schimb asta şi să mănânc măcar un fruct pe zi. De asemenea, şi la capitolul legume pot îmbunătăţi lucrurile.
Să citesc zilnic
Înainte de primul copil, citeam şi 2-3 cărţi pe săptămână. Ok, nu citeam mereu lucrări elevate şi demne de elite intelectuale, dar citeam. Citeam de toate şi adoram să fac asta. Ador să am bibliotecă în casă şi ador cărţile fizice. După primul copil, a venit oboseala, mintea în ceaţă, lipsa de energie şi depresia. Cu greu, greu m-am mai mobilizat să citesc câte ceva.
Cum schimb lucrurile
După cum vedeţi, sunt genul de lucruri new year, new me. Un fel de sală, dietă, citit (nu fumez). Cam multe şi cam greu de introdus în condiţiile în care sunt deseori singură acasă cu 2 copii mici.
Schimbarea principală a venit prin schimbarea de abordare. A fost un fel de just do it.
Concret.
Mişcarea – am crezut mai mereu în capul meu că să faci sport înseamnă să alergi sau să ţopăi măcar o oră. Sau să îţi dai duhul. Să fie mai complicat, mai complex ca să ai şi rezultate. În plus, mereu auzi pe cineva care sare din Instagram şi îţi spune că nu faci nimic bine. Că alergatul nu ajută, ba îţi distruge articulaţiile, cardio nu ajută, greutăţi nu ajută, nimic nu e bine.
Aşa că eu căutam cumva o oră şi jumătate în program, să mă rup o oră şi apoi să am timp şi de un duş şi de alte lucruri. Nu reuşeam să găsesc mereu această oră şi jumătate ca să fie o constantă. Apoi mi-am dat seama că e ok atât cât pot să fac. Că e ok doar să încep şi să mă mişc, fără un target anume ca timp.
Am o bandă de alergat acasă şi ca să am totuşi un fel de continuitate, încerc să alerg în prima parte a zilei cât am energie şi copiii sunt mai ok. Alerg undeva la 30 de minute pe care le-am identificat în program dimineaţa înainte ca Dan să plece la muncă sau undeva pe la 9-10 când copiii sunt mai chill şi mai veseli. Bebe Z se uită la mine din balansoar, iar Idris dansează şi ţopăie pe muzică în timp eu alerg.
Cumva alerg, fac duş şi multe altele şi cu ei pe lângă mine.
Am zile când duc 30 de minute, alteori 40 sau zile când chiar îmi ascult corpul şi nu pot deloc sau stau pe bandă 15 minute. E ok. Fac ceva, mă mişc, m-am mobilizat.
Mâncatul – Am făcut o analiză şi am constatat că nu mănânc chiar prost, dar nici prea echilibrat cum ar trebui. Scuza de mamă pe fugă şi obosită nu ţine la nesfârşit. Am mai avut perioade când nu mâncam deloc lactate, carne şi m-am simţit tare ok. Apoi sarcinile m-au dat peste cap. În acest moment nu vreau să scot nicio grupă alimentară, ci doar să echilibrez lucrurile.
Zic că mănânc ok în ideea că noi nu cumpărăm mezeluri, brânze topite, creme de brânză, sucuri şi alte chestii pe care le tot văd la tv. Paste de brânză, vinete, icre fac eu, Dan face humus şi multe alte mâncăruri. În frigiderul nostru e mereu sfânta brânza din Obor, legumele, fructele, caşcavalul şi ciorbele. Rar facem prăjeli şi ne alintăm cu fast food la câteva luni. Nu, nu caut cele mai bio şi clean produse, luăm ce găsim în piaţă sau la magazin, dar prefer ca anumite lucruri să le fac eu în casă decât să cumpăr.
Problema mea eternă: dulciurile, pâinea, pastele. Pe fugă, mănâcam mai mereu pâine cu ceva şi aia era, iar seara, după o zi explozivă cu copiii, băgam ditamai îngheţata de la Lidl şi un pahar de vin pentru depresurizare. Eh, chiar şi aşa am dat 20 de kg jos, însă mai e cale lungă până la kg mele şi am decis să schimb lucrurile pentru mine şi pentru copii, că ei văd ce mănânc şi învaţă.
Schimb lucrurile pas cu pas. Am eliminat dulciurile din casă şi le păstrez ca pe nişte recompense când ies din casă. În rest, încerc pur şi simplu să am mese echilibrate împreună cu Idris şi să pun ceva mai multe legume în farfurie şi să mănânc măcar un fruct pe zi. Nu mă omor nici cu avocado, chia, quinoa şi alte nebunii, care sunt bune de fel. Dar dacă mănânc o omletă, pun şi multe legume pe lângă, am mai tăiat din pâine şi mănânc fructe după prânz.
Apă beau foarte multă de fel, seara nu îmi place să mănânc şi fac fără să vreau un fel de intermittent fasting.
Cititul – Şi aici căutam cumva o oră în program, îmi propuneam să citesc zeci de pagini, să fie linişte totală, muzică în surdină, poate un ceai lângă. Nu, nene. Nu se mai poate aşa :))) Citeam undeva (hahaha pe Social Media) că un start bun e să citeşti măcar 10 pagini pe zi, oricând prinzi puţin timp. Well, de la această abordare am ajuns acum să am o carte citită într-o săptămână şi am ajuns deja la jumătatea celei de-a doua cărţi. Asta pentru că de cele mai multe ori citesc mai mult de 10 pagini, mă prinde cartea şi găsesc des momente în timpul zilei. Aşa că în loc de scroll în gol pe Instagram când dorm copiii, citesc. Când mai stau seara cu Dan şi el se uită la un film, mai bag şi eu câteva pagini. Şi tot aşa.
Ca o concluzie, m-am pornit să fac anumite lucruri şi atât. Vreau să mai fac ceva schimbări, o să povestesc despre ele la timpul potrivit. Sunt zile în care nu mă simt bine şi nu pot alerga, sunt zile pline cu drumuri de dimineaţa până seara în care nu apuc să citesc nici cele 10 pagini, sunt zile şi zile. Nu mă mai biciuiesc dacă nu apuc să fac ceva perfect. Important e că fac şi că pot fi un model pentru copii.
Acum ştiu că mă citesc şi mame super obosite, care nu apucă nici să respire, care numai de sfaturile mele nu au chef. E ok. Take your time. Luaţi fiecare zi pe rând şi cu siguranţă vor veni şi ceva zile mai lejere, mai blânde, cu mai multă energie.
